breaking
Un produs Blogger.

Eveniment

Eveniment

PTF Calafat

PTF Calafat

Sport

Sport


Etapa a doua din play-off-ul primulului eşalon judeţean va programa partide în care primele clasate vor porni favorite certe în aceste meciuri. CSU II va evolua la penultima clasată, Progresul Segarcea, iar Cârcea va porni cu prima şansă în duelul cu Dunărea Bistreţ. Aflată la şase puncte de primul loc, Dunărea Calafat este obligată să obţină toate punctele în deplasarea de la Danubius Bechet.
Nici în play-out, nu vor fi dueluri prea echilibrate, Leamna şi Ostroveni pornind favorite în meciurile de la Desa şi Celaru, echipe care sunt ca şi retrogradate în Liga a V-a.



LIGA A IV-A
PROGRAM ETAPA A II-A PLAY-OFF
Sâmbătă, 18.04 – ora 11.00
Progresul Segarcea – CSU II Craiova
Dunărea Bistreţ – Viitorul Cârcea
Danubius Bechet – Dunărea Calafat

CLASAMENT PLAY-OFF
1. CS U II CRAIOVA     11     7     3     1     39-12     24  
2. VIITORUL CÂRCEA    11    6    2    3    27-26        20  
3. DUNĂREA CALAFAT     11     6     0     5     22-16     18  
4. DUNĂREA BISTREŢ    11    4    0    7    16-20        12  
5. PROGRESUL SEGARCEA     11     3     2     6     18-23     11  
6. DANUBIUS BECHET    11    3    1    7    13-38        10  

PROGRAM ETAPA A II-A PLAY-OUT
Sâmbătă, 18.04 – ora 11.00
Vânătorul Desa – Unirea Leamna  
Victoria Celaru – Recolta Ostroveni

CLASAMENT PLAY-OUT
1. RECOLTA OSTROVENI     9     6     1     2     25-16     19  
2. UNIREA LEAMNA    8    6    1    1    19-8    19  
3. ŞTIINŢA MALU MARE     9     4     1     4     22-19     13  
4. VICTORIA ŞTIINŢA CELARU    9    3    0    6    18-23    9  
5. VÂNĂTORUL DESA     9     1     1     7     16-34     4

sursa:editie.ro
În ziua de Vineri a Săptămânii Luminate, Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Izvorul Tămăduirii”, o sărbătoare închinată Maicii Domnului, care a avut un rol esenţial în lucrarea de mântuire a oamenilor. Potrivit tradiţiei creştine, Leon Cel Mare, cu puţin timp înainte de a deveni împărat, undeva în jurul anului 450, aflându-se într-o pădure de pe lângă Constantinopol, a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să-i dea apă şi să-l conducă în cetate. După îndelungi căutări, negăsind niciun izvor, a auzit glasul Fecioarei Maria care i-a zis:” Nu este nevoie să te mai osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leon, mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi!” Leon a făcut ascultare şi a găsit un izvor din care i-a dat omului să bea.  Apoi i-a spălat faţa cu acea apă, iar orbul a căpătat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon nu a uitat întâmplările minunate ale acelei zile şi a construit lângă izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire a construit o biserică şi mai mare, care însă a fost distrusă de turci în anul 1453. De-a lungul timpului,  apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit răni şi suferinţe. Astăzi, la Istanbul (vechiul Constantinopol), există un paraclis ce datează din secolul V, zidit pe locul acelui izvor ce mai curge şi acum. Aici, creştinii vin cu credinţă şi nădejde, din toate colţurile lumii, spre a se vindeca de boli şi neputinţe. Credincioşii ortodocşi se roagă  în această zi la biserică pentru sănătate, ferirea de rele,  luând parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică.  După ce preotul  sfinţeşte apa,  îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: “Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta,  biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău!” Astfel,  s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin folosirea aiasmei este de a alunga  duhurile cele rele. La sărbătoarea de astăzi ne ridicăm cu gândul şi cu inima  spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin naşterea Mântuitorului. În iconografia praznicului Izvorului Tămăduirii, Maica Domnului şi Mântuitorul Hristos se află într-o cristelniţă, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălţate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Sale. Din bazin izvorăşte apa care are darul tămăduirii. Această icoană exprimă ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuşi Mântuitorul i-a spus femeii samarinence: “De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ţie: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul şi ţi-ar fi dat ţie apa cea vie!” (Ioan. 4, 10). Mai mereu cădem pradă bolilor trupeşti şi deseori alergăm către  doctori cu speranţa vindecării. Ne zbatem în  vâltoarea grijilor cotidiene si înotăm în valurile tot mai agitate ale  vieţii lumeşti, ignorând, din nefericire pentru noi, stadiul bolilor sufleteşti care ne rod în interior şi care, de cele mai multe ori, nu dor decât prea târziu. Tocmai de aceea, acum, la moment sfânt de prăznuire, să ne cercetăm adâncul cel nevăzut al sufletului şi să-l învrednicim de a primi leacul duhovnicesc, care, prin mila lui Dumnezeu, este la îndemâna tuturor. Amin!

Dacă ajungi în Calafat nu ezita să colinzi străduţele municipiului pline de istorie, pentru că ai ce vedea. De la nelipsiţii trandafiri până la clădiri vechi, rămase de strajă în trecerea ireversibilă a timpului. Pe aici s-au perindat de la simpli ţărani, până la regi.

Oraş la malul Dunării, Calafatul reuşeşte prin arhitectura lui să te transpună într-o lume uitată, o lume a bunului gust, şi a românului autentic.  Potrivit unei legende locale, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040 - 1042, un oarecare Mihail Calafat, meşter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o aşezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înfiinţat, pe malul Dunării, un atelier pentru repararea şi smolirea corăbiilor, fapt care a făcut ca navigatorii bizantini, iar apoi şi cei genovezi, atraşi de iscusinţa sa, să-şi aducă vasele pentru a fi reparate.
Potrivit aceleiaşi legende, locul unic unde se efectua operaţiunea de călăfătuire era la debarcaderul de lângă această aşezare care, ulterior, a primit numele de Calafat.

Casa ,,Ioniţă Marincu” (Hotelul ,,Carpaţi”)

Ridicată în vremurile înfloritoare ale Calafatului, de către Ioniţă Marincu (tatăl lui Ştefan Marincu), la începutul sec XX, clădirea se încăpăţânează să le reamintească trecătorilor de imobilul care era odinioară. Turla stă să cadă, obosită de atâta ignoranţa de care are parte de ani buni încoace. Câteva motive, struguri cu frunze, încă îşi păstrează culoarea.
Vis-a-vis de fostul hotel se află clădirea local a  lui Vasile Mirică,( socrul lui  Ştefan Marincu). Ambele imobile aveau orchestră proprie, iar atunci când răsuna muzica uneia dintre ele, cealaltă stătea şi asculta. Vremurile în care şaretele trăgeau în faţa hotelului-restaurant şi sălile răsunau de clinchetul paharelor de cristal ciocnite, au apus de mult.

După  ce a devenit Hotel-Restaurant ,, Carpaţi” ( cel mai important şi singurul hotel din Calafat) , imobilul a fost achiziţionat de Banca ,,Dacia Felix”, care a dat faliment între timp. După revoluţie , hotelul s-a  aflat în proprietatea unui anume domn  Suliţa care  înfiinţase un Caritas, şi acesta falimentând , fiind scos la licitaţie, iar azi  aparţine unui irlandez, firma ,,Sherlock” cu reprezentanţii la Sinaia. Întrebat de ce nu se face nimic cu imobilul , domnul Alexandru Pârvan, cel care-a fost ghidul nostru în explorarea comorilor arhitectonice ne-a răspuns:  ,,Am încercat prin intermediul unor parlamentari să se dea o hotărâre, un act normativ , prin care să-l dea Primăriei din Calafat, însă Primăria din Calafat nu ştiu dacă ar fi interesată,căci trebuie miliarde ca să repari acea clădire, şi ce să faci cu ea? Nu mai există interes! Este o clădire extraordinar de importantă, e în centrul Calafatului. Strică imaginea oraşului  în starea în care arată acum, dar nu sunt bani. Rămâne până o să cadă din picioare, singură probabil”.

Restaurantul Debarcader

Loc  tradiţional al Calafatului, restaurantul  se deschidea la 1 mai, fiind unul dintre cele mai populare localuri. Omul  venea , se plimba , se oprea să bea o bere şi să mănânce nişte mici ,  iar apoi să facă o baie în Dunăre.

Restaurantul a fost construit înainte de Primul Război Mondial. A trecut prin mai mulţi proprietari ICSM, Cooperativa de Consum etc. După, s-a închis. Este păcat! Cred că ar avea potenţial.  Tot acolo este  şi foişorul pentru fanfară militară.
Alexandru Pârvan

Casa  ,,Antipa”

Se pare c-a fost construită odată cu Biserica Grecească , care-a fost comandată de Hagi Panait Theodoru (Străbunicul  lui Henri Coandă, marele savant). Acesta  era dintr-o familie de vechi neguţători şi oameni ai mării, cutreierase lumea în lung şi lat, făcuse danii aşezămintelor mănăstireşti de la Athos, ajunsese în pelerinaj chiar şi la Ierusalim şi înzestrase cu odoare de preţ biserica cea elenă din Brăila .Documente aflate în arhivele bisericii dovedesc faptul că era un om cucernic, care prin daniile sale ajutase la clădirea, începută în 1869, a Sfintei Biserici cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Piaţa Mare a Calafatului.
Donase, de asemenea, în aprilie 1870, Bisericii cu hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavriil din Craiova, icoana “Izvorul Tămăduirii” împreună cu două sfeşnice împărăteşti de alamă.  Un hrisov atestă chiar că este cavaler de Rhodos.  În jurul casei circulă mai multe legende stranii, zvonindu-se că aceasta ar fi bântuită. Proprietarii, familia Antipa , s-ar fi prăbuşit  cu avionul , casa fiind cumpărată mai apoi de familia Damian, care a murit într-un accident. După 1960, o  perioadă a fost spital de TBC, iar azi se află în proprietatea poetului Mircea Dinescu.

Casa ,,Ilariu Marian”

Din păcate şi această casă, impunătoare odată ,  poate primi titulatura ,,de monument pierdut”. Construcţia a fost ridicată în jurul anului 1900 , iar azi este lăsată pradă degradării.

Casă a aparţinut lui Ilariu Marian, primar al Calafatului (1891-1894 şi 1898-1901), care a fost căsătorit cu una dintre fetele Marincu. Acesta a fost unul dintre cei 6 mari moşieri care au finanţat Biserica Sf. Nicolae,  donându-şi avearea pe un an. În interiorul casei se află oglinzi de Murano şi picturi excepţionale. În perioada comunistă , în imobil a funcţionat Banca Agricolă, iar după Revoluţie a fost ocupată de Banca Raiffaisen, în posesia căreia se află şi azi. Banca a scos-o la licitaţie, însă nu a găsit niciun cumpărător.
Ne-a declarat Alexandru Pârvan

Astăzi un lacăt mare, ruginit stă pe porţile de la intrarea în curte. Aceasta să fie oare soarta vechilor imobile impunătoare şi strălucitoare ale secolelor trecute?

Alte imobile din Calafat  pline de istorie mai sunt şi: Primăria, Judecătoria, Restaurantul Café-Bar, Ocolul Silvic etc. Cele enumerate mai sus sunt doar câteva construcţii pe care Calafatul  le plânge, însă din lipsa de spaţiu o să ne oprim aici, promiţând c-o să revenim c-un reportaj viitor despre cele care-au fost ,, străjeri în luptele istoriei”. Căci, bine spune  acea vorbă :,,O naţiune care nu-şi respectă şi cunoaşte trecutul, este o naţiune fără viitor”

sursa:editie.ro